Saga Dacia #2: 1999-2004, nașterea proiectului Logan

Echipa proiectului Logan. În stânga, Jean-Marie Hurtiger.

„Proiectul Logan mi-a venit în minte în timpul a două călătorii oficiale în Rusia. Aveam intenția să ne stabilim în această țară. Am vizitat reprezentanțe ale unor mărci occidentale și un centru de distribuție care vindea anual câteva mii de autoturisme Lada bine echipate la un preț de 6 000 de dolari. Aceste modele erau depășite din punct de vedere tehnic, dar răspundeau unei cereri locale. Exista, așadar, această dorință de a intra pe piața rusă, ținând cont totodată de un preț de vânzare deosebit de scăzut, care ne obliga nu la o simplă reducere a dotărilor (economii la componente și materiale) a unui model existent, ci la proiectarea unui vehicul nou. La întoarcerea din aceste călătorii a luat naștere proiectul mașinii de 5 000 de euro, care urma să fie un autoturism cu trei volume, de dimensiuni medii și destinat utilizării familiale.” – Louis Schweitzer, director general al Renault (1992-2005)

Etape cheie ale proiectului Logan

1997: ministrul român al Industriei și Comerțului, aflat în vizită la Paris, se adresează direct președintelui Schweitzer, invocând „vechile legături” și pledând în favoarea prezenței franceze în România. Louis Schweitzer consideră atunci că este necesar să se analizeze mai atent opțiunea românească: o oportunitate care ar permite punerea în aplicare a proiectului Logan.

1998: Renault trimite o scrisoare de intenție către compania Dacia și către autoritățile române. Deși situația companiei la acea vreme dădea motive de ezitare, aceasta prezenta cel puțin două avantaje. În primul rând, era o marcă „fără istoric”, ceea ce elimina „constrângerile” de imagine specifice mărcii Renault. În al doilea rând, la Pitești era disponibilă o fabrică cu ingineri și tehnicieni pregătiți și motivați de acest nou proiect.

2 iulie 1999: semnarea acordului oficial la București; Renault preia 51% din Dacia (între 1999 și 2003, participația va crește la 99,3%). Cerințele tehnice ale acestui vehicul de un gen nou, destinat piețelor în creștere, sunt definite în trei cuvinte: modern, fiabil și accesibil. La acea vreme, puțini specialiști din sector au considerat că acest proiect ar fi viabil. Jean-Marie Hurtiger este numit director al proiectului Logan.

Proiectare și dezvoltare: un proiect gestionat cu precizie până la ultimul euro

Provocarea pentru departamentul de design: găsirea regulii de aur a unei simplități care să nu se apropie în niciun caz de minimalism. În septembrie 1999, a fost lansat un concurs intern de design. Spre surprinderea tuturor, designerii au răspuns prezenței, aproximativ patruzeci dintre ei participând, atrași de această aventură: să contribuie la compunerea unei partituri unice.

„Miza principală a acestui demers a fost găsirea unor soluții care să fie atât robuste, cât și economice pentru fiecare dintre componentele proiectate. De exemplu, în ceea ce privește poziționarea decupajelor: adâncimea aripii care reduce numărul de lovituri la ambutisare, ușurința montării farurilor, absența luminilor integrate în portbagaj, a geamului lateral din spate, a mânerelor integrate în loc să fie montate separat… Faptul că am realizat un vehicul cu buget limitat nu înseamnă că trebuie să limităm gândirea, imaginația și partea de vis.” – Patrick Le Quément, director de design (1987-2009).

„Vom construi mașina pe care clienții noștri și-o pot permite”, o formulă categorică și repetată de nenumărate ori de Jean-Marie Hurtiger, care nu a acceptat nici cea mai mică abatere între proiect și departamentele de producție.

Gestionarea costurilor s-a desfășurat de la început până la sfârșit în sistemul „buget fix”, pentru a folosi jargonul intern. Câteva exemple, printre altele: barele laterale sunt simetrice, ceea ce înseamnă un singur matriț de injecție. Același lucru este valabil și pentru oglinzile retrovizoare. Barele de protecție sunt dintr-o singură bucată. Decizia de a plasa sau nu emblema Dacia pe partea din spate a mașinii, care costa exact 1 euro, a stârnit o dezbatere atât de aprinsă încât a trebuit să fie soluționată de președinte. Această dorință a dus la inovații în ceea ce privește procesul de producție: mașina a fost proiectată integral în format digital.

Dar, în final, Logan este orice, numai o mașină de mâna a doua nu. Proiectul nu a cedat niciodată în fața economiilor ușoare, obținute în detrimentul performanțelor vehiculului. Ar fi fost posibil, de exemplu, să se reducă dimensiunile mașinii pentru a economisi material, să se adopte faruri din sticlă cu un aspect mai puțin atrăgător în locul celor din policarbonat, să se opteze pentru o cutie de viteze cu 4 trepte...

Dacia și Pitești se transformă

Complexul industrial din Pitești, România, este fabrica-sursă și prima investiție de anvergură din cadrul programului Logan. Încă din 2004, aceasta a beneficiat de 489 de milioane de euro pentru modernizare, care a adus-o la cele mai înalte standarde internaționale.

„Cea mai mare parte a investițiilor a fost alocată modernizării parcului industrial al uzinei din Pitești, a cărei capacitate de producție va fi majorată în 2005 la 200 000 de vehicule pe an și la 150 000 de seturi CKD (Completely knocked down) pentru celelalte uzine de producție ale modelului Logan”, a precizat François Fourmont, directorul general al Dacia.

În cadrul secției de ambutisare, 6 linii de presare au fost aduse la standardele actuale, iar 30 de prese au fost înlocuite sau modernizate. În departamentul mecanic, atelierele de turnare a aluminiului și de prelucrare a pieselor pentru motoare și cutii de viteze au fost complet modernizate. În secția de vopsire, au fost instalate noi echipamente de tratare a suprafețelor și de cataforeză. Au fost construite cuptoare de uscare conform celor mai moderne standarde Renault. În secția de asamblare, instalarea bancurilor de paralelism, de rulare, de frânare și a unei cabine de etanșeitate a completat linia finală de asamblare.

Toate aceste instalații, testate cu ocazia lansării modelului Solenza (2003), au permis perfecționarea procesului de fabricație în vederea lansării industriale, a comercializării și, ulterior, a exportului cu succes al modelului Logan.

Astăzi, Logan este un adevărat succes comercial, atât în Franța, cât și pe plan internațional, iar Dacia nu mai are doar un singur model de mașină, ci o gamă completă, formată din 7 vehicule. Veți afla mai multe despre povestea de succes a mărcii Dacia în următorul nostru articol dedicat istoriei mărcii românești!