Siete, Rambler, Encore… aceste modele Renault rare și puțin cunoscute

De-a lungul celor peste 110 de ani de istorie, Renault a produs modele care s-au bucurat de renume internațional: Dauphine, Renault 4 și Mégane sunt doar câteva exemple. Cu toate acestea, se întâmplă ca particularitățile piețelor locale să permită unor vehicule neașteptate sau special reproiectate să-și găsească locul. Un nume potrivit, un parteneriat încheiat, o caroserie adaptată… și iată că ia naștere un nou model Renault. Iată o scurtă prezentare în imagini a acestor „rarități”!

Renault Siete.

Concepută special pentru piața spaniolă, Renault Siete (rebotezată Renault 7 în urma unui restyling din 1979) se bazează pe platforma modelului Renault 5, dar este dotată cu un portbagaj. Între 1974 și 1982 vor fi produse 240 000 de exemplare.

Renault Rambler. În 1960, modelul Frégate a fost scos din producție, lăsând un loc vacant în segmentul de lux al mărcii. Profitând de un acord de cooperare cu producătorul american AMC, Renault a importat piese de la Rambler (un model foarte apreciat în Statele Unite), care au fost asamblate la uzina din Haren (Belgia). Comercializat în Franța începând din 1962, modelul Renault Rambler a cunoscut doar un succes moderat. După diverse îmbunătățiri (caroserie, grilă, motor, echipamente de bord) care nu au reușit să inverseze tendința pe termen lung, modelul Rambler și-a făcut ieșirea din scenă în 1967. Ștafeta a fost preluată atunci de Renault 16 TS, mai adaptat pieței europene.

Renault Medallion. Vânzarea companiei AMC de către Renault către Chrysler, în 1987, a marcat sfârșitul prematur al unui model fabricat în întregime la uzina din Maubeuge, destinat exportului și comercializat pentru scurt timp în Statele Unite sub marca Renault: Medallion (o versiune adaptată a modelului Renault 21).

Renault Le Car. 1975. Profitând de parteneriatul cu AMC, Renault lansează modelul Renault 5 pe piața americană. Deși bogat echipată, micuța mașină nu este primită cu prea mult entuziasm, clienții nefiind obișnuiți cu modele de această dimensiune. Doi ani mai târziu, Renault 5 devine Le Car grație unei schimbări îndrăznețe de denumire. Vânzările vor crește treptat până la retragerea modelului de pe piață, în 1983.

A110 Dinalpin. În 1965, producătorul auto mexican Diesel Nacional (DINA) a obținut licența de fabricație a modelului A110. Au apărut, de asemenea, versiunile decapotabilă și GT4, care poartă același nume: Dinalpin (contracție a numelui producătorului și al mărcii Alpine).

Dacia 1300. Înființată în 1966, marca românească Dacia (independentă până la achiziționarea sa de către Renault în 1999) a produs în principal vehicule derivate din gama Renault. Astfel, sub licența modelului Renault 12 a luat naștere Dacia 1300, al cărei prim exemplar a ieșit de pe linia de producție a uzinei din Pitești în vara anului 1969. Acest model a cunoscut un succes deosebit în țările din blocul sovietic și a fost produs într-o variantă aproape identică până în 1979.

Renault Alliance și Renault Encore. Partener al AMC în anii ’70, Renault își majorează participația la 49 % din capitalul constructorului american aflat în dificultate, în 1983. Astfel, sunt lansate două modele proiectate în Franța și fabricate în Statele Unite. Renault 9 devine Renault Alliance, iar Renault 11 devine Renault Encore. Designul exterior al acestora rămâne foarte similar (chiar dacă modelul Alliance este disponibil și sub forma unui decapotabil atrăgător). Principalele modificări se regăsesc la nivelul habitaclului, menite să răspundă așteptărilor clienților americani.

Renault Supercinq decapotabil. Deși în Franța circulă încă numeroase modele Supercinq în versiunile cu 3 și 5 uși, este rar să întâlnești versiunile decapotabile! Ilustrația – datând din 1986 – prezintă un Supercinq modificat de carosierul EBS. În 1989, o altă versiune (cu un design asemănător unui pick-up), denumită „Belle île”, a fost concepută de Car System Style, apoi de Gruau. Nu trebuie uitat faptul că, timp de câteva decenii, numeroși carosieri independenți au propus modele Renault revizuite „în stilul lor”, spre marea bucurie a colecționarilor.

Renault Torino. Inspirată direct de modelul Rambler și disponibilă în versiunile coupé și sedan, IKA, denumită ulterior Renault Torino, a fost produsă la uzina din Santa Isabel (Argentina) între 1966 și 1981. Această longevitate se explică prin popularitatea de care s-a bucurat acest autoturism în rândul clienților argentinieni.

Renault Tondar 90. Logan este un autovehicul internațional prin excelență. Fabricat, printre altele, în Iran de către PARS Khodro și Iran Khodro, acesta poartă în această țară denumirea de Tondar 90 (care înseamnă „tunet”).

Renault Lutecia. Așa se numește modelul Clio comercializat în Japonia. Un nume cu rezonanță franceză, considerat mai atrăgător (Lutecia făcând referire la numele roman al orașului Paris).

Renault Symbol / Thalia. Acest autoturism este bine cunoscut de șoferii din Turcia, Argentina, Brazilia, Rusia, Europa de Est sau chiar din Maghreb. Oferit multă vreme sub forma unui Clio dotat cu portbagaj, modelul Symbol (sau Thalia în anumite țări: Polonia, Croația…) a suferit în 2008 o restilizare profundă care i-a conferit o identitate proprie, platforma rămânând cea a modelului Clio II.

Renault Rodéo. Proiectat inițial de firma ACL (redenumită ulterior Teilhol) pe baza modelului Renault 4, Rodéo a cunoscut trei versiuni diferite între 1970 și 1987. Caracterul său aventuros, la fel ca în cazul concurentului său declarat, Méhari, era evidențiat de o caroserie realizată în principal din material plastic.

Renault Farma. La începutul anilor ’80, firma MAVA, distribuitorul Renault în Grecia, dorea să intre în sectorul producției auto. Pentru a răspunde așteptărilor pieței locale, i s-a prezentat companiei Renault o furgonetă denumită Farma. După obținerea aprobării de la Régie, vehiculul a putut afișa emblema în formă de romb pe grila radiatorului (care prezenta o asemănare puternică cu cea a modelului Renault 14). Până la încetarea producției în 1985, au fost lansate mai multe versiuni (familială, pick-up).