Design-to-Cost sau arta de a proiecta eficient

„Punctul de plecare nu este cât costă… ci cât va trebui să coste”

În industria auto, totul începe cu o ecuație exigentă și subtilă: un viitor vehicul trebuie să atragă clienții, să respecte ADN-ul mărcii, să integreze tehnologiile potrivite… și, în același timp, să fie rentabil. Iar într-o industrie în care concurența este acerbă, așteptarea până la finalul procesului de dezvoltare pentru a integra toți acești parametri înseamnă că este deja prea târziu!

Tocmai aceasta este miza abordării „Design-to-Cost”.

Acest obiectiv reprezintă „steaua polară” a dezvoltării. El mobilizează toate pârghiile disponibile – alegerile tehnice, proiectarea pieselor și strategiile de industrializare – pentru a respecta bugetul alocat și, desigur, pentru a asigura valoarea pentru client.

În cadrul Renault Group, abordarea „Design-to-Cost” începe foarte devreme, chiar înainte ca primul prototip să fi văzut lumina zilei. Proiectele preliminare, studiile de piață, poziționarea produsului, așteptările clienților, nivelul de performanță, concurența, obiectivele de rentabilitate… Toți acești factori contribuie la definirea unei traiectorii tehnice și economice clare.

„Punctul de plecare nu este cât costă, ci cât va trebui să coste”, subliniază Patrick Faitout. Obiectivul bugetar este aplicat la toate componentele (platformă, motor etc.), elementele și piesele vehiculului. Un adevărat mecanism de precizie pentru a garanta cea mai bună performanță.

Concret, echipele explorează mai multe piste, compară diferite opțiuni și evaluează impactul acestora asupra echilibrului economic al proiectului. Designul, de exemplu, nu este doar o chestiune de stil: anumite decizii pot determina variații semnificative ale costurilor. Este cazul, de exemplu, al elementelor luminoase distinctive: în funcție de arhitectura sau de nivelul lor de sofisticare, impactul lor asupra bugetului poate fi semnificativ. Prin identificarea acestor aspecte încă din faza incipientă, echipele orientează deciziile către soluții care sunt atât atractive pentru client, cât și în concordanță cu obiectivele tehnico-economice ale vehiculului.

Astfel, anumite inovații devin posibile tocmai pentru că echipele identifică factorii tehnico-economici potriviți. În cazul unui vehicul electric, de exemplu, câțiva kilometri suplimentari de autonomie sau câteva minute economisite la reîncărcare pot reprezenta o diferență de câteva sute de euro. Abordarea „Design-to-Cost” permite astfel o gestionare mai fină a resurselor: se investește mai mult într-o tehnologie percepută ca esențială de către client, se simplifică în alte domenii, se utilizează în comun anumite componente sau se regândesc anumite arhitecturi pentru a menține echilibrul general.

„Abordarea «Design-to-Cost» stimulează inovația, deoarece obligă echipele să găsească împreună cele mai potrivite soluții”, subliniază Patrick Faitout.

GSFA: inima reactorului colectiv

În cadrul Renault Group, abordarea „Design-to-Cost” funcționează ca un ecosistem. În centrul acestei organizații se află un mecanism strategic destul de unic în industria auto: GSFA, adică Grupurile strategice de funcții din amonte.

„GSFA este alcătuit din trei componente: inginerie, achiziții și calculul costurilor . Misiunea sa este de a obține cea mai bună performanță tehnico-economică în serviciul produsului”, explică Stéphanie Lozachmeur.

Inginerii, responsabilii cu achizițiile și specialiștii în costuri colaborează în mod continuu, depășind cu mult cadrul unui singur proiect de vehicul. Aceștia analizează concurența, în special pe cea asiatică, urmăresc evoluțiile tehnologice și economice ale piețelor, studiază soluțiile existente, evaluează furnizorii, definesc strategii privind componentele și elaborează planuri de acțiune comune. Această cooperare reprezintă, de asemenea, un câștig de timp prețios într-un context în care ciclurile de dezvoltare sunt puse la încercare, termenele de livrare fiind reduse la mai puțin de doi ani.

Cu cât se intervine mai devreme, cu atât sunt mai multe posibilități, deoarece modificarea unei piese înainte de lansarea proiectului costă infinit mai puțin decât revizuirea acesteia odată ce furnizorii au fost angajați, utilajele de producție au fost puse în funcțiune sau liniile de producție au fost validate. Acesta este motivul pentru care echipele Grupului lucrează în paralel sau chiar în colaborare directă cu furnizorii.

Această colaborare permite, de asemenea, evitarea unei capcane clasice: optimizarea la nivel local fără a lua în considerare impactul global. O componentă mai ieftină, dar mai dificil de asamblat? O inovație atractivă, dar imposibil de industrializat la scară largă? O piesă foarte performantă, dar care nu poate fi utilizată pe alte vehicule? Rolul GSFA este tocmai acela de a găsi combinațiile potrivite.

Dela „kaizen” la platformele comune: gestionarea inteligentă a complexității

Conceptul „Design-to-Cost” nu se rezumă la o singură metodă: acesta cuprinde o gamă variată de abordări, de la alegerile de proiectare cu impact major până la cele mai fine ajustări.

Poate fi vorba de„kaizen ”: îmbunătățiri progresive și continue care devin semnificative la scara a sute de mii de vehicule introduse pe piață. Un material modificat, o componentă simplificată, câteva grame economisite, o piesă eliminată, o operațiune de asamblare evitată… În industria auto, câțiva cenți economisiți pe o piesă pot reprezenta milioane de euro pe întreaga durată de viață a unui vehicul.

Însă Renault Group promovează și o altă abordare: transversalitatea. Care este ideea? Proiectarea unor componente, module sau platforme comune pentru mai multe vehicule și mai multe mărci. „Design-to-Cost nu este doar o abordare locală, de la proiect la proiect. Este, de asemenea, o abordare mai amplă, de proiectare transversală”, explică Stéphanie Lozachmeur. Această strategie permite reducerea diversității pieselor, creșterea volumelor și optimizarea costurilor de inginerie și a investițiilor industriale asociate. În acest context intervin alți doi actori-cheie: direcția Cross Car Line, care colaborează cu echipele de specialitate, Achiziții și Costing pentru a defini o strategie comună de reutilizare a componentelor și modulelor în cadrul mai multor proiecte, și direcția Arhitectură, care proiectează interfețe și volume standard.

„Utilizarea în comun a unei componente la un număr mare de vehicule generează volume de producție semnificative, care, la rândul lor, deschid perspective mai ample de optimizare, atât din punct de vedere al competitivității, cât și al rezilienței” , rezumă Christophe Gaudron.

Evoluția panourilor frontale tehnice (FAT) la Dacia ilustrează foarte bine logica de proiectare „Design-to-Cost”.

O fațadă tehnică a unui autovehicul este o piesă destinată să fie montată în partea din față a vehiculului, de obicei direct pe caroserie, pentru a susține atât farurile, cât și sistemul de fixare de siguranță al capotei, eventual grila radiatorului, precum și alte componente ale vehiculului, cum ar fi radiatorul. Aceste funcții impun ca partea frontală tehnică să prezinte o rigiditate generală bună și să fie deosebit de rezistentă în zona care leagă punctul de fixare al capotei de caroserie.

Din punct de vedere istoric, vehiculele Grupului utilizau structuri mari și complexe din material plastic pentru a asigura un nivel ridicat de calitate geometrică și de precizie a asamblării. Dacia a adoptat inițial o abordare mai economică, bazată pe structuri din tablă, mai „în concordanță” cu poziționarea accesibilă a mărcii. Apoi, odată cu evoluția cerințelor normative, a clienților și a produselor, a apărut o soluție intermediară: o arhitectură mixtă care combină elemente din tablă pentru rigiditate și componente din plastic pentru integrarea funcțiilor și optimizarea industrială.

Aceeași logică se aplică și în cazul platformelor comune, al arhitecturilor sau al anumitor module tehnice: cu cât echipele concep mai multe soluții transversale, cu atât performanța lor crește.

„Design-to-Cost reprezintă un avantaj competitiv esențial”, concluzionează Patrick Faitout.

Abordarea „Design-to-Cost” nu este una nouă în cadrul Renault Group. Vehicule precum Logan, un produs cu un preț de cost și un preț de vânzare fără precedent, Kwid, al cărui cost de investiție a fost redus la o treime, sau chiar primul model Twingo, inovator prin simplitatea sa, erau deja exemple elocvente în acest sens: punerea sub semnul întrebării a standardelor, inovația frugală, aprovizionarea locală, reutilizarea inteligentă a componentelor testate...

Dar astăzi, acest lucru este absolut indispensabil. „Într-o industrie auto extrem de competitivă, marcată de o accelerare spectaculoasă a tehnologiilor, nu mai este suficient să te bazezi pe realizările anterioare ”, confirmă Stéphanie Lozachmeur. „Trebuie să observi permanent piața, să menții o monitorizare activă a tehnologiilor și să te pui continuu la încercare pentru a rămâne la vârful performanței ”.

Acest context impune atât o abordare bazată pe progres continuu, cât și capacitatea de a provoca, atunci când este necesar, schimbări mai profunde. „Pașii mici” din viața de zi cu zi, ajustările de proiectare, alegerile tehnice optimizate, capacitatea de a concentra eforturile acolo unde impactul va fi cel mai puternic… ajung, la scară largă, să genereze câștiguri semnificative. Însă evoluția rapidă a sectorului impune, de asemenea, capacitatea de a regândi anumite abordări într-un mod mai radical. În ambele cazuri, Design-to-Cost joacă un rol cheie: acesta permite Renault Group să inoveze în mod pragmatic și să proiecteze vehicule performante, la nivelul optim, în concordanță cu așteptările clienților.